Roz

Publicada por: georgiana en Abstracto

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Intr-un cerc ametitor ma invart,ma ridica,ma coboara,
Vad roz,roz deschis dar mie mi se pare odios
Cu stralucirea lui dintr-o privire ma doboara,
E atat de maret,de fin si oh! cat de frumos
Mi-a activat coardele sufletului si acum canta la ele,
Ma las purtata,imi place sa ma desprind de al meu trup
Sa zbor,mai de aproape sa aud sunetele,
O scanteie de iubire din tine as vrea sa rup;
Dar nu!Nu mai vreau nimic,nu mai vreau iubire
Eu nu mai vreau sa simt,tu roz,
Ca totul s-a dus,nu mai stiu nici a mea traire,
Al meu cer instelat s-a prefacut in moloz.

Ajuta-ma sa ma inteleg,ajuta-ma sa te inteleg,
Stranii sunete ce sunteti,creierul l-ati hipnotizat
Eu nu mai recunosc nimic,pe tine iubire te reneg,
Te-am sters din memorie,in bucati te-am taiat
Dar voi sunete pierdute,ma faceti sa cad in a patimii muzica,
Da,voi ma incantati,urechea mi-o alintati,
Ma faceti sa ma simt in lume o uriasa furnica
Iar ceea ceea ce simt voi niciodata nu ignorati.

O tu roz atat de placut pentru altii,atat de iubit,
As vrea sa spun ca te detest si ca te-as sterge
Doar prin prezenta ta sufletul l-ai ranit
Si simt ca el pe nicio carare nu va mai merge.

Oare mai exista undeva un mic foc si pentru sufletul meu?
Oare voi mai arde in flacari cum am ars odata?
Oare voi putea privi si eu acest roz,desi acum pare greu?
Doar o lacrima arsa pe obraz de roz uitata,
Tu ai avut speranta si din nou viata ai inflorit
Te-ai facut atat de frumos pentru ceilalti,un zeu,
Uitandu-ma la tine,pari ca intregul Univers l-ai iubit
Dar cum pot sa fiu la fel ca tine si eu?
Tu esti nepasator,frumos dar atat de rece,
Vreau si eu,ia-mi te rog sufletul,inalta-l!
Sa pot imparti si eu lumea daca se poate in zece,
Iar cand nu mai pot,te rog,jos coboara-l;
Dar tu nu,nu ma asculti,mi-am trimis ruga unei absente,
Poate ca nici nu existi,nici nu m-ai auzit,
Culori pierdute,culori uitate,simple prezente,
Tu roz!Am crezut ca si tu ai fost calauzit
Dar eu nu stiu ce sa mai cred despre tine,
Pari acum banal,lipsit de sens si urat
Da!Acum pari urat,cand nu iti pasa de mine,
Am spus totul despre tine,lumii te-am parat.

Ma las prada sunetelor din nou,pentru ca ele sunt frumoase,
Mai minunate si mai frumoase ca rozul
Sunete vibrante,sunete tumultoase,
Acum ma uit la el,la odiosul
Si nu mi se mai pare frumos,un mare zeu,
Ce am vazut?Ce am gandit?Cum sa fie asa?
Ieri cand l-am vazut,am fost tot eu?
Acum fluturii mi-au tesut cu firul vietii camasa,
M-au imbracat,cum am putut sa stau dezbracata?
Mi-a fost frig si era sa mor,era sa ma sting pentru un vis,
Am stat atata timp in colt,acolo de lume izolata
Am pus gandurile intr-un geamantan si le-am trimis in abis.

Si uite asa natura,ea cu soapte mereu m-a alintat,
Frumoasa si eterna mi-a dat sa beau din izvorul ei
Atunci pe loc de raul lumii am si uitat,
Dar pe tine niciodata nu o sa te lase sa bei,
Nici fluturii nu au sa te imbrace cu a lor camasa
De frig si neputinta o sa te stingi si ai sa te rogi de ei,
Si fata ti se va incrunta intr-o usoara grimasa
Pielea ti se va usca incet pe putredul os,
O sa strigi sa te ajute,dar nu te va auzi
Iar fiecare moment va fi pentru tine un pumn dureros,
Iti vei dori sa mai vezi fericirea macar o zi.





Fecha de publicación 25/01/2012 | Vistas: 2953

Poesías del mismo autor

 

geaninaa94 a comentat:

Frumos!

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes