Din tot ce-a fost...
nimic n-a mai rămas,
din atâtea amintiri cu tine,
că ai rămas fără de glas,
și din amintiri... ruine.
Din tot ce-a fost...
ai preferat să uiți,
și la mână să îți pui cenzură,
că nici un zgomot nu emiți,
de parcă ai fermoar la gură.
Din tot ce-a fost...
nici dorul ..
Azi vă rog fără cafea,
că și așa viața-i amară,
și neagră ca păcura...
chiar ca vremea de afară.
Vreau un ceai cu lămâie,
să îl beau cu-n anonim,
dacă știe să mângâie...
ca sufletul să-mi anim.
Chiar și un ceai de gutuie,
să-l beau în singurătate,
că viața-i o ironie...
ce nu ne dă ni..
Nu mă aplec nicicând umil,
Nu mă-ndoiesc c-am fost copil,
N-am niciun fel de dușmănie,
N-aștept norocul ca să vie.
Nu vreau să mint, c-o cred și eu,
Nu pot să zic ”Nu-i Dumnezeu”,
N-am să cedez la năzuințe...
Nu fug de mine, de cerințe!
Nu-ncerc să iau ce nu-i al meu,
Nu neg ce am în pedigr..
Dacă iarna aduce suferința frigului
și bătrânețea este o iarnă a durerilor
de singurătate dureroasă,
de facem parte integrantă din natură,
de ce nu ne vindecăm și renaștem în
primăvară cu riscul morții
care va veni oricum?
Mă prefer pom;
am rezidența de neclintit asigurată
de o permanentă ..
Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persist..
Stau la geam și privesc lumea,
cum aleargă-n sus și-n jos...
și o întrebare nu-mi dă pace,
de ce mai toți au capul în jos..?
Și nu găsesc nici un răspuns,
dar nici curaj ca să-i întreb,
că poate au toți un neajuns,
de nu pot misterul să-l desleg.
Mă chinui să le văd privirea,
că atât vă..
Am tras de remontor, să mişc limbile cadranului
și m-am pomenit c-am pierdut noţiunea timpului,
după care am mâncat bine și intrând într-o letargie,
încet, încet picotind, am adormit de-a lungul divanului,
pătrunzând în lumea misterelor răstălmăcite din genialitatea simplului,
ce nicio știință ..
Am sufletul îmbrăcat cu iedera timpului;
Nu mă mai văd dintr-atâta verdeață
Ce se ține de mine fără trecerea anotimpului,
Să-mi păstreze o fațadă de nou, de dulceață.
Îmi deschid din oblonu-n fereastra de-oglinzi
Și mă uit să pătrund luciul sticlei de-argint,
Cum cometa trecândă vrei cu mint..
Am întrebat din nou visul azi noapte
Cine-i figura iar necunoscută
Cu care a trebuit să mă lupt parte-n parte
Cu șanse nule, fără glas, tăcerea mută.
Să deslușesc din chipurile prezente
Am tot reîncercat la nesfârșit calvarul;
Că nici nu mă priveau, străine, absente
Și doar se perindau îmi..
Trec zile, ani, o viață aproape
Și mai adânc mă pierd în comă...
Ultim vivant pân’ să mă-ngroape
Mocirla unei nații... Vomă!
Trăiesc ca toți din experiență
De malformații-n schistosomă;
Hidoase nașteri, competențe
Corupte de demenți... O vomă.
Atât de strâmbi rămân produșii
Ce-au ieri ș..