Când ai suflet... și îți pasă,
de cel ce cu durere te privește,
îi faci viața cât m-ai frumoasă,
chiar dacă nu ți se căiește...

Când ai suflet... să dai dovadă,
că nu te v-a putea răsplăti,
nici măcar cu o citronadă,
oricât de mult și-ar dori...

Când ai suflet... fugi de ceartă,
și la r..

Am întâlnit în noapte un om,
ce-și scria tristețea-n rime,
și ca să fiu un gentilom...
încercam să îl fac bine.

Fără a mă mai gândi o clipă,
la capăt de drum ce mă așteaptă,
și am făcut cu el echipă...
până îl văd că se îndreaptă.

Și îi tratam rană cu rană,
ce i le făcuse în timp unii,
..

Privesc la cele cu gurile căscate,
ce stau pe bănci și așteaptă ceva,
poate din cer un coș cu nestemate,
s-ajungă în lume... „cineva”

Mă uit la ele cum stau pe bancă,
din zori de zi și până seara,
și măcar un minut nu le tace „fleanca”
de parcă mi-ar cânta la geam „fanfara”

Și le văd cum..

Când poezia... urlă de durere,
e din tot ce oamenii trăiesc,
din clipa când nu mai au putere,
de a avea ceea ce iubesc.

Când poezia... țipă de mult dor,
viața omului e deja cenușie,
și nu roșie ca floarea de bujor,
cum aș vrea să scriu în poezie.

Când poezia... sufletul rănește,
când o ..

Să te ferești de-acei „eroi”,
ce folosesc drăgostoase săgeți,
că nu sunt decât niște „vulpoi”
de nu stai o clipă să cugeți.

Să te ferești din drumul lor,
că ei bat la orșice poartă,
folosindu-se de farmecul versurilor,
că atâta se pricep la artă.

Să te ferești de vrei să-ți fie bine,
că..

Cei ce nepăsători vor trece...
pe lângă cei răniți și tăcuți,
sper ca viața să-i judece...
să nu mai fie așa încrezuți.

Cei ce nu observă niciodată...
pe cei ce nu pot să se miște,
sper viața să le dea odată...
să aibă parte de „așa liniște”

Cei ce nu dăruiesc iubire...
după ce au depus..

Când seara vine peste lume,
ochii... îmi lăcrimează iar,
că am pe suflet traume,
după care plâng în zadar.

Doar aerul de seară rece,
îl simt cum intră-n piept,
și încearcă dorul să-mi înece,
după chipul ce îl tot aștept.

De câte ori când seara vine,
am pe suflet o grea povară,
și toată..

De multe ori când vine noaptea,
tot trupul vibrează de dor,
pierzându-și și identitatea...
când îl străbate câte un fior.

De multe ori chiar în timpul zilei,
simte dorul vrea să îl străpungă,
de-ajunge de culoarea argilei...
de nici nu poate să mai plângă.

De multe ori nu poate să adoarm..

Te-ai întrebat măcar o dată,
de ce oamenii nu se mai iubesc..?
după ce inima le era posedată,
ajung de nici nu-și mai vorbesc..?

Unde le-a dispărut acel fior..?
de sunt acum în suflet așa de goi,
când înainte aveau atâta de mult dor,
de a împărți fericirea în doi.

Te-ai întrebat unde dis..

La poarta ce ți-a fost închisă,
niciodată să nu mai bați,
chiar de vezi lumina aprinsă,
locul îți este ocupat.

Treci încet și nu fă gălăgie,
chiar de-ți vine ca să bați,
de nu vrei să faci alergie,
sau bătaie să încasați.

La poarta ce ți-a fost închisă,
nu locuiesc ființe umane,
că o a..