Drag mi-a fost de mic volanul,
prin lume să rătăcesc,
că n-am vrut să fiu golanul,
ce mă fac că și muncesc.

Și mi se pare chiar firesc,
să aduc mulți bani acasă,
pentru cei ce mult mă iubesc,
doi boboci și o garoafă...!

Și oriunde-aș fi prin lume,
doar la ele mă gânde..

Nu mai vreau ca prin poeme,
Să vă scriu tot ce m-a durut,
Într-un timp... din altă vreme,
Când eram sus... și am căzut.

Din acele frumoase emoţii,
Eram să cad în păcat...!
Din alea ce le trăim cu toții,
Când iubești... sincer... curat.

Dar mai pierdem câteodată,
U..

Și-am reușit și fără tine,
De aia sunt atât de fericit,
Căci plecarea ta m-a vindecat pe mine,
Şi sufletul mi-am regăsit.

Iar sângele ce curge-n mine,
E purificat de acel "noi"
De când m-am lămurit prea bine,
Că nu înțelegi cuvântul "doi"

Îmi place așa... un singur..

Mai bine-ar fi să tac...!

Și a plecat... pentr-un fleac...
Din acele vremi de "altădată"
De nu știam nici ce să fac,
S-o văd din nou ca "prima dată"

Iar dacă nu i-am fost pe plac,
De de n-a spus de "prima dată"
De m-a lăsat singur să zac,
Cum mă lăsa și "altădată..

Tot ce-i românesc... e ţesut în ie,
Că suntem gospodari și buni creștini,
Cu tot ce avem mai scump pe glie,
Ca elexirul viei... din ciorchini...!

Și toți ce au plecat prin lume pelerini,
Nu pot uita mirosul dulce de câmpie,
Nici pe-al lor meleag cu prieteni și vecini,
Chiar..

Și n-a să te mai strig niciodată,
cu toate c-ar trebui mai des s-o fac...!
dar decât să te știu îngândurată,
mai bine-n mine bucăți mă desfac.

Dar ochii tăi... precum două rubine,
prea des îmi tot deschid iar rana...!
și sufletul pe ace zilnic mi-l ține,
ca-ntr-un deÈ™ert â..

Și vrei să spui c-ai iubit omul,
Ce nopți întregi a tremurat...!
De stătea și-ți veghea somnul,
Să nu-ți fie tulburat...?

În ochii tăi lucioși ca o oglindă...!
Nimic nu văd și nici nu simt,
Din starea aia emotivă...!
A unei "Năluci" pe pământ.

Ai blestemat.. că..

Mai bine... Taci...!
S-auzi în noaptea care vine,
Cât scriu eu de frumos,
Din momentele cu tine.

Mai bine... Taci...!
Să uit glasul tău sonor,
Care-n nopți cu lună plină,
ÃŽmi era povestitor...!

Mai bine... Taci...!
Și lasă noaptea să cuvânte,
Că ea... cu ale ei s..

Şi s-a întmplat odată... într-o seară,
Nici prea devreme... nici tardiv,
Ca două suflete ce nu doreau să piară,
Să se atașeze unul de altul progresiv.

Şi-am să vă spun ceva. .. ce n-aţi văzut,
Decât în lumea cu povești și zei,
Ca o minune... chiar de la-nceput,
ÃŽntÃ..

Când pierzi un prieten... murim câte puţin,
Iar clipele frumoase vor fi tot mai puține,
Și pentru cei din jur devii tot mai străin...!
Că acel "prieten" ... a rupt ceva din tine,

Și orice clipă îți va părea un mare chin,
Iar asta va fi blestem pentru vecie...
Că tu la rându-..