Suflete...! - fără de chip,
încordat în stări rebele,
ești o undă fără de trup,
ca-n toate visele mele.

Suflete...! - pe-acest pământ,
ești nimicul cel din toate,
ca magia unui cuvânt,
ce zboară în miez de noapte.

Suflete...! - suflet al meu,
dă-mi răgazul potrivit,
s�..

Au spun că aici pâinea nu-i bună,
și s-au lăsat de destin conduși,
de l-au pus pe el chiar șef la cârmă,
și să le deschidă multe uși...!

Și îi întreb de astăzi le este bine...?
și dacă sunt cu sufletul împăcat,
când le este dor de-acea iubire,
a rudelor ce-acasă ce au..

Mai sunt și oameni pe pământ,
ce îți declară veșnică prietenie,
de îi privești ca pe un sfânt...!
cum pot-avea în ei atâta modestie.

Doar că „minunea” nu ține mult,
cu acei „prieteni” care să te-asculte,
de-ajungi să îi privești nătâng...!
cum de-au putut ca să..

Te aștept la o cafea,
mâine dis de dimineață,
și-ar fi minunat de ai putea,
să ai și-un zâmbet pe față.

Numele nu ți-l rostesc,
și secret vreau să rămână,
doar pentru mine îl păstrez,
că îmi ești de mult stăpână.

Abia aștept să te-ntâlnesc,
să-mi mai spui vre..

N-aș renunța... la nostalgie,
ca omul care azi nu mă iartă,
căci de ce mi-ar păsa mie...!
că nu-mi mai bate iar în poartă..?

N-aș renunța... să visez fluturi,
când frunzele din pomi coboară,
căci toamna e unul din anotimpuri,
când amintirile în suflet se strecoară.

N-a�..

Acoperă-mi cu umbra ta trecutul,
ca măcar atât să mai mângâi,
căci sunt o frunză ce o bate vântul,
de câte ori mi-e dor de ochii tăi.

Am simțit de mult că nu îți pasă,
de când sufletul te-aștepta visător,
iar de durere câte o grimasă,
îmi apărea pe chip de-atâta dor...

Și mă întreb cum au trecut,
atâția oameni prin viața mea,
și de ce putere nu am avut...?
să fac ca ei... să-i pot uita...!

Și i-am văzut pe toți zburând,
ca și fiorul unei șoapte...
lăsând în urmă un legământ,
„prieteni până la moarte”

Sau poate toți s-au pref..

Când cei dragi îți sunt alături,
nu ai griji... nu ai probleme...
și-n suflet poți să te bucuri,
că trăiești făr' a te teme.

Iar dacă ceva te doare,
e important să ai cui spune,
să te scape de-acea stare,
de-a avea clipe mai bune.

Doar cei dragi îți dau putere,
pentru or..

Ghici...ghicitoarea mea...?

Am scris pe tablă cu un cărbune,
o tainică și-ascunsă întrebare,
să văd cine-mi poate spune,
de poate și are răbdare...

E o taină a mea ascunsă-n gând,
și chiar roșesc când îmi aduc aminte,
ca în zilele de vară când arzând,
soarele în bra..

Ochii ei s-au dus de-a dura,
cred că chiar de la-nceput,
de mă tratează cu ura...!
chiar dacă nu sunt un sfânt.

Tot speram ca să revină,
însă n-o mai văd în zare,
și nu cred că-i a mea vină,
c-are pe chip riduri pale.

Și din ochii ei de înger,
azi nimic nu mă mai uimeș..