Cu liniștea din jurul meu,
îmi fac mereu un curcubeu,
și pe durerile nevindecate,
încerc să nu le-ascult pe toate.

De multe nici nu-mi amintesc,
și uneori nici nu-mi doresc,
căci sunt prin gânduri răsfirate,
ca multe file dintr-o carte.

Și-n așa atmosferă de tăcere,
fără ..

Când inima îmi bate-n armonie,
în brațe-aș vrea să te cuprind,
ca sufletu-mi și el să știe,
că de la tine n-am să plec nicicând.

Și din atâtea mii de vise,
câte în stele și câte în lună,
s-ajungem pe culmi neatinse,
doar amândoi... ținându-ne de mână.

În suflet ..

Când m-ai aud în urmă pași,
privesc în urma mea discret,
dar nu sunt decât copaci golași,
cum spunea odată un poet.

C-așa se-ntâmplă din păcate,
când sufletul e rupt de dor,
și toate drumurile încurcate,
privesc cu teamă-n viitor.

Ca amintirile pierdute într-o seară,
c..

Când amintirile... mă năpădesc deodată,
din anii ce i-am adunat... la viața mea,
ce au trecut mai toții... ca și o apă...!
zău... aș ruga timpul... o clipă să mai stea.

Să mă lase să-mi repar... păcate uitate,
când totul în jurul meu... îmi părea firesc,
chiar și acele ..

Când amintirile... mă năpădesc deodată,
din anii ce i-am adunat... la viața mea,
ce au trecut mai toții... ca și o apă...!
zău... aș ruga timpul... o clipă să mai stea.

Să mă lase să-mi repar... păcate uitate,
când totul în jurul meu... îmi părea firesc,
chiar și acele ..

N-aș privi-n urmă de loc,
și n-aș scoate nici un geamăt,
dacă aș avea noroc,
să simt totul ca un freamăt.

Dar viața e o tragedie,
când îmi dă câte-o sentință,
sau mi se-ntâmplă numai mie,
de nu cred nici o fetiță..?

Că adesea din păcate,
unele mă trag în jos,
al..

De mă întorc cu gândul înapoi,
la tot ce am trăit odată,
nu pot vorbi nimic de rău de noi,
că tu... nu ești vinovată...!

În atâtea nopți ce au trecut pe rând,
când eu eram vioara ta stricată,
și stăteam pe-afară nechezând,
că tu... nu ești vinovată...!

Din atâtea ..

Așa e lumea... azi și-n viitor,
și nu avem de ce... a ne plânge,
când e o pradă... și un prădător,
și la final miroase... doar a sânge.

Așa e lumea... noastră colorată,
cu fiecare... răsărit de soare,
iar nouă ni se pare... chiar minunată,
atâta timp cât în suflet... ni..

Și mi-ai lăsat mereu o amintire,
când îmi spuneai cât mă iubești,
iar azi când amintesc de tine,
nici ochi nu ai să mă privești.

Cum poate sufletul din tine,
să fie „cald” ca stratul cel de nea,
acoperit de-a tale forme fine,
dar rece ca și iarna grea...?

De multe ori am..

Azi când privesc iar înapoi,
prin amintiri nu văd decât ruine,
că s-a ales praful din „noi”
din acele bucurii depline.

Și-așa ceva nu am sperat,
că cel ce o viață mă răsfață,
să-l văd cum fără veste a plecat,
ca un turist în prima lui vacanță.

Și-acele amintiri ..