Inicio » Poesías » Sentimientos » Viitor putred...

Viitor putred...

Nu îi mai spun dulci cuvinte,
de câte ori apare luna,
că sigur nu mă mai ține minte,
că adora mai mult minciuna.

A plecat când înfloreau merii,
fără nici o strângere de mână,
lăsând în urmă spasmele durerii,
din sufletul ei acru de păgână.

De-atunci ani au trecut mulți,
și seara vorbesc doar cu luna,
de cum apare de după munți,
despre cea ce credeam că-i zâna.

Nu mai simt nimic din ce simțeam,
și nici în alte vorbe nu mai cred,
de câte ori stau și privesc pe geam,
văd viitorul tot putred.

___Original mesage___
From: Vrei Nu Vrei
02/o8/2o21 20:oo EEST