Publicata de: iuda in Sentimente
Ai plecat la inceput de primavara,
Cand florile incep sa aiba miros,
Ca sa inteleg ca esti o doamna...
Iar eu un prea mare sfios..?
Citesc si-acuma ce mi-ai scris,
Din cate vise imi promiteai mie,
Si inteleg ca toate au fost un vis,
Nu cum spuneai tu... o vesnicie...
N-ai vrut sa ramanem impreuna,
Cat viata avem pe-acest pamant,
Cum soarele si recea luna...
Se urmaresc ca un blestem crunt.
De nu eram asa... am fi purtat...
Inca parfumul noptilor de toamna,
Si taina iubirii de neuitat...
Din zilele cand erai... o doamna...
-----Original Message---
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.01.2017 08:37 EET
Data publicare: 04/03/2017 | Vizualizari: 2222