Un poem nescris încă...

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Pe cine odată de mult am iubit,
a dispărut precum un fulg de nea,
pe care razele de soare l-au topit,
ca tristă să-mi fie soarta mea.

N-am să-i m-ai pot spune niciodată,
ce simt de câte ori mi-e atât de dor,
pe unde pașii în noapte mă m-ai poartă,
sau dacă am nevoie de ajutor.

Am rămas s-alerg singur pe stradă,
ca din întâmplare iar să o întâlnesc,
să-i reamintesc cât mi-e de dragă,
și că pe alta nu pot să iubesc.

Vă rog...vă rog să-mi da-ți de veste,
dacă pe undeva în cale o să o vedeți,
că am de terminat cu ea o poveste,
pentru care zilnic mă topesc.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21_o2_22 _ o8:3o EEST

Fecha de publicación 21/02/2022 | Vistas: 1257

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes