Inicio » Poesías » Sentimientos » Umbra serii mă-nfioară...

Umbra serii mă-nfioară...

Mai plânge o frunză pe alee,
Ca un călător trist prin lume,
Căutând pe o mândra Dulcine,
O prințesă fără nume.

Din tolba plină de amintiri,
În noapte plânge și luna,
După fericirea de a iubi,
Când viața avem numai una.

Când soarele apare pe cer timid,
De pe cer se-aud şoapte de stele,
Căutând un chip mult dorit,
Mici sclipiri trimițind și ele.

Dar vine iar tristul asfinţit,
Și nu apare prințesa fără de nume,
Probabil doarme și nu a auzit,
Cât e căutată... de un om din lume.

-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 29.05.2018 19:41 EEST