Publicada por: iuda en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Pierduta in tristete, lacrimi in tacere,
Ia mai ramas durerea,ia mai ramas sa spere,
Suspina...plange odata cu ploaia rece,
Afectata de timpul care greu mai trece.
Tot ce aude pentru ea sunt daor cuvinte goale,
Cu inima arzand, isi simte sufletul cum moare,
Pierduta in tristete,frigul o cuprinde,
Scapa trecutul din mana,de viitor se prinde.
Se uita pe fereastra,numarand frunzele ce cad,
Din tot ce a fost o data..acum s-a creat un iad.
Facand parte din proprilul ei abis,
Lasand urme care demult s-au stins.
Fara cale de scapare,nesperand viseaza ,
Orice amintire ce a trecut,in suflet o pastreaza,
Razele de soare se pierd odata cu tot ce ai iubit,
Din trecut tresare...un tare negru infinit.
Lasand in urma vise ce se transforma in scrum,
Pentru tot ce era de spus e prea tarziu acum,
Ranita,dezamagita din amintiri placute sadic,
Traite in alte timpuri cu vreun nostalgic.
Umbra ii ofera cele mai hotice ganduri,
In zile fara anotimp rabdand multe vanturi,
Printre multa ura cu greul de amintiri,
Umbra era MIKA nepasatoare in priviri.
Asteapta timpul ca sa-i treaca in sange,
Se pune in genunchi...apoi plange,
Trecutul inapoi o cheama o raneste,
Strange la piept poza...a unui om rece.
TOTUL E PIERDUT...TIMPUL A TRECUT,
NU MAI ARE...UN NOU INCEPUT.
04-12-2013
Fecha de publicación 04/12/2013 | Vistas: 3094