De câte ori m-apuc pe seară,
câte ceva din viață să vă scriu,
îmi amintesc de o comoară,
ce-a apărut la mine prea târziu.
De la ea am învățat a scrie,
( așa ca să ne băgăm în seamă )
de multe ori prea multă vorbărie,
dar despre a vieții grea povară.
La început părea tare ciudată,
( atât de apăsat avea sufletul )
și nu credeam că va reuși vreodată,
să-și oprească din ochi plânsetul.
Dar a reușit... și e tare fericită,
și doar cu zâmbet apare lacrima,
chiar dacă uneori e tare obosită,
lângă alt pui de om - comoara sa.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
21/04/2020 - 15:00 EEST
Data publicare: 23/04/2020 | Vizualizari: 2241