Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Și nu mi-ai spus „la revedere”
când ai plecat în acea zi,
iar de-atunci doar în durere,
te alint în multe poezii.
De-atunci fulgeră și plouă,
și mă-nec când scriu și plâng,
căci mi-ai rupt sufletu-n două,
de la atâtea nostalgii.
Că am rămas singur pe lume...
și de-atunci te tot bocesc,
că ai plecat pe nu știu unde,
chiar dacă-nsuflet mă iubești.
Și scriu pe cer cu praf de stele,
că poate așa o să zărești,
celula mea cu reci zăbrele,
și multe doruri nefirești.
Mi-ai dat uitarea ca amintire,
iar umbra ei devine tot mai mică,
și chiar nimic nu m-ar surprine,
că m-ai uitat... de frică...
---Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 26.04.2019 18:06 EET
Fecha de publicación 26/04/2019 | Vistas: 2744