TRISTETE SUB CASTANI

Publicada por: gigi en Amor

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Pe sub castani treceam ades,
Cu sufletul de jar,inima rece,
Si ma gandeam la viata care trece,
Din care prea putine am ales.

Deodata-ncep sa rad,sa plang in mine,
Sa simt ca nu sant singur ci in doi,
Precum fecioara ce cu sanii goi,
Cheama un barbat spre impliniri depline.

Si atunci te vad.C-un mers ca o parere,
Tu ce-ti permiti sa fii viata si moarte,
Te rog sa stai! Nu merge mai departe,
Ca-n urma ta ramane doar durere.

Si te-ai oprit.O!te-ai oprit la mine,
Lasand Don-Juany-n urma ta sa planga,
Mi-ai lasat mana,mana ta s-o stranga,
Si am pornit in doi spre rau si bine.

Gustai din viata ca din marul crud,
Si ne iubeam, nebuni irevocabili,
Dusmani, prieteni toti erau amabili,
Cand ne priveau parca vedeau un nud...

...Apoi te-ai stins precum o lumanare,
Vai! Cine asa usor poate sa rupa?
O floare pura si atat de scumpa,
Lasand neviata-n urma si-ntristare.

De ce sa-ngroape popii tanar trup,
Ce pana ieri era un pumn de viata,
Ce zei ii vede si nu ii ingheata?
Pe cei ce viata noastra o-ntrerup.

Cui ia gresit iubita mea plapanda?
Si carui demon, carui Dumnezeu?
Ia trebuit fiinta ce doar eu,
Sti cat era de dulce si de blanda.

...M-am reintors din nou printre castani,
Acum si inima i-mi e ca jarul,
Spre nefiinta astept sa trec hotarul,
Si apoi cu tine s-o pornesc prin ani...



Fecha de publicación 12/06/2009 | Vistas: 2887 | 1 vot

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes