Publicada por: iuda en Inmortales
Responde con otra poesía Votar!
Multe omul mai învață,
uneori chiar prea târziu,
când riduri apar pe față,
ca în malul unui râu.
Îl încântă doar speranța,
la ce vrea și nici nu are,
de ajunge până-n Franța,
ca un semn de disperare.
Și din tot ce își dorește,
tot nu le are pe toate,
decât ceea ce iubește,
îl v-a găsi a lui moarte.
C-așai timpul trecător,
ca o mare pacoste,
doar el fiind nemuritor,
nu-i pasă de dragoste.
Nici măcar nu ne învață,
când ni-s pașii obosiți,
poate prea târziu în viață,
când deja suntem albiți.
-----Original Message-----
From:: ❤️_ Vrei Nu Vrei_❤️
Sent: 05.04.2017 09:35 EEST
Fecha de publicación 08/04/2019 | Vistas: 2995