Responde con otra poesía Votar!
Nici nu ştii ce greu apasă,
singur… fără nici o mângâiere,
când nu aud nici un pas prin casă,
de prea liniște și multă durere.
De nu știai cât ești de iubită,
n-aș mai privi noaptea la geam,
dar ți-ai permis să decizi singurică,
că nu te merit alături să te am.
Iar dacă mintea ar fi ca să-ţi vină,
chiar dacă știu că nu e cu putință,
că de prea mult timp îmi ești străină,
nemaiavând de mine trebuință.
Te las pierdută prin amintiri astrale,
că între noi avem prea multe spaţii,
cu legături diferite de minerale…
ca două planete din alte constelații.
---Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o6.o9.2o23 _ 17:oo EET
Fecha de publicación 06/09/2023 | Vistas: 589