Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Cand trista ai fost la inceput,
Eram ca un pres in fata ta,
Si nu m-am plans cat m-a durut,
Decat dupa plecarea ta...
Acum nui nimeni sa ma mai vada,
Daca zambesc... sau daca plang,
Doar moartea de vine sa imi ceara,
Sa-i dau o tigara... lacrimand.
Si nu glumesc... va spun pe bune,
La cate m-am zbatut si am facut,
Sa nu mai dau peste femei nebune,
Ce in juraminte nu au cuvant.
A devenit prietenia ca o ceara,
O dai... doar cat timp are nevoie,
Apoi in ropote de-ocara...
Ii paraseste pe toti de buna voie.
---Original Message-
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.11.2016 12:26 EET
Fecha de publicación 10/03/2017 | Vistas: 2402