De când a apărut bocancul...
cu tălpi groase și pingele,
unii l-au descoperit pe dracu'
cu blugi rupți și cu bretele.
Când pășesc parcă-s statui...
și de sus la noi se uită,
de parcă nici n-ar fi vii,
cu ținuta lor cea slută.
Urmându-și desigur mersul,
calcă și pe suflete...!
iar ei sunt ca Universul,
veșnic... mereu tinere...
Doar că sunt trupuri ciudate,
care în iad o să ardă,
suflete neajutorate...
care nu știu ca să piardă.
Când îi vezi să nu te sperii,
de chipul lor prea plin de zoaie,
de câte ori în pragul serii,
sunt ca ciupercile de după ploaie.
---Original Message---
From:Vrei Nu Vrei - Ard Pe Apă
Sent: 22.06.2019 09:30 EET
Data publicare: 26/06/2019 | Vizualizari: 2786