Publicada por: cosmisian en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Stelele! Ce sunt ele, de nu obiecte-n multe colturi de lumina
De care sa iti prinzi multimea de-ntrebari fara raspuns.
Le sprijini de nimic, astepti ca din a lor lumina sa apara intr-un tarziu
Raspuns stingher, ce pare sa nu vina, desi-l astepti mereu.
De multe ori priveai in sus spre ele, punandu-ti o dorinta-n suflet
Ca sa coboare ca-n Luceafarul din poezie, sa fie aproape;
Dar nemiscate, si totusi in rotire, te lasa ascuns, lipsite de iubire,
De parca nu existi, de parca nu esti om sa ai si tu simtire.
Noi, cei de jos, de multe ori ne-am amagit crezand in raze
Ce-ajung la noi, la mii de ani lumina, cand stelele au adormit.
Am vrea sa le-ntrebam de ce ne-au mangaiat cu dulce-a lor culoare,
Dar nu au cum sa spuna, acum privirea lor spre alta lume s-a-ndreptat.
Desi de stele eu vorbesc, eu cred ca ma intelegeti clar
Ca nu la ele ma refer, eu ma gandesc la cei ce-s in a noastra zare,
Ce mai demult in inima-ti suflau in jar, sa te-ncalzesti
Cand te priveau cu drag, si inima-ti stiau, chiar fara sa le mai graiesti…
Stelele! Ce sunt ele? Obiecte mici pe care sa le-observi in noapte.
Cosmisian, 17 ianuarie 2010
Fecha de publicación 23/01/2010 | Vistas: 3031