Publicada por: iuda en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Stăm... adesea resemnați,
așteptând o vindecare,
de o speranță agățați,
ce nu are o rezolvare.
Stăm... și nu facem nimic,
că n-are cine să ne-asculte,
însă timpul nu-i veșnic,
chiar de nu are limite.
Stăm... cu sufletul pârjol,
nopți întregi îngândurați,
privind la tavanul gol,
ani întregi... nenumărați.
Stăm... și zilele tot trec,
fără să se întâmple nimic,
așteptînd parcă un farmec,
de-a fi fericiți un pic.
Stăm... și decizii nu luăm,
să scăpăm de așa pustiu,
până când ne autoevaluăm,
dar deja e prea târziu.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.o7.2o21 o5:oo EEST
Fecha de publicación 21/07/2021 | Vistas: 1558