Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Numai cine singur un timp a stat,
știe cât de nesuferită pare viața,
când vezi un loc neocupat pe pat,
pe loc mă macină în trup suferința,
Iar unde merg mă simt tot singur,
ca pe un pământ secetos o floare,
cu toate că văd cum circulă în jur,
atâtea mii și milioane de picioare.
De uneori mă mir de unde am voința,
de-ai mulțumi vieții că trăiesc,
când prin mine trece zilnic neputința,
de-mi găsi pe-un suflet să-l iubesc.
Mă simt ca valul ce mereu se sparge,
de câte ori unii mă iubesc din joacă,
fără ca măcar un pic a mă înțelege,
că nu pot găsi pe nimeni să mă placă.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 12.o1.2o23 - 11:oo EEST
Fecha de publicación 12/02/2023 | Vistas: 707