Și ți-am fost atât de-aproape,
când prin suflet nu-ți era nimeni,
de plângeai în miez de noapte...!
și-ai mei ochii au plâns cu tine.
Și lângă al tău suflet chinuit,
am suferit noapte de noapte,
pe acel drum lung fără sfârșit,
de ați fi mereu aproape.
Iar acum ochii tăi mă ceartă...?
de-mi vine în pământ să mă ascund,
când eu ți-am fost ca pâinea caldă,
când aveai nevoie de un suflet blând.
Dar nu-i nimic... o să mă retrag,
că am decis să merg pe altă cale,
chiar în adâncuri să-mi ridic un prag,
ca stavilă la suflete marginale.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 17.10.2020 -15:00 EET
Data publicare: 17/10/2020 | Vizualizari: 1852