Publicada por: alexandruklapa en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Dureros,dar amar simțământul acestei vieți,
În care edificăm,înălțăm și adorăm necazurile,
Înghitem toate mâhnirile în gândul nostru,
Ne ascundem de lume și de tot ce-i ceresc .
Mă simt obosit în lumea aceasta,simt izgonire,
Mă simt distrus de urletele lor,ale nebunilor,
Descurajat sunt pentru totdeauna în al lumii chaos,
Iar eu mă petrec jos pe podea recitând poezia.
Parcă înfrânt de lumea stupidă din jur,
Care mă lasă să pier ca un neghiob
În praful veșnic viu al ocarei mele de demult,
Un copil; voi rămâne pe veci închis în sine.
Sămânță de speranță uitată-n univers
Pentru totdeauna de cei mai vestiți oameni,
Ura pune stăpânire pe glasul meu
Iar acest poem exprimă numai blestem.
Fecha de publicación 13/02/2010 | Vistas: 2955