Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Eram ca ploaia cea de vară,
de câte ori beam o cafea,
ca un arcuș pe o vioară,
când orb priveam la poza ta.
Și așteptam seara să vină,
să simt din nou prezența ta,
doar că o voce în surdină,
îmi tot spunea că m-ai uitat.
Și îmi lasam tristețea să mă frângă,
și lacrima încet să cadă,
decât ca inima-mi să plângă,
ca de copil pierdut pe stradă.
Că ce-am avut mai scump pe lume,
au fost doar năluciri imaginare,
că de aveau un suflet și un nume,
nu respiram „otrăvurile bizare”
-----Original Message-----
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei_❤️
Sent: 15/04/2019 17:25 EEST
Fecha de publicación 15/04/2019 | Vistas: 2823