Nu sunt singur niciodată,
cât trăiesc pe acest pământ,
chiar dacă „împinși” de soartă,
„unii”... m-au m-ai părăsit.
N-a fost nici o tragedie,
c-aveam prieteni de fațadă,
că din marea lor lăcomie,
m-au lăsat singur în stradă.
Au rămas acolo în trecut,
și vor rămâne încă o veșnicie,
chiar dacă atunci m-a durut,
de ce mi-au făcut ei mie.
Am rămas tot cum am fost,
fără să le mai port pică,
când le-am oferit adăpost,
la a lor suflet de furnică.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o9.01.2o21 -o6:oo EEST
Data publicare: 09/01/2021 | Vizualizari: 1749