Prea trista companie...

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Mi-a lăsat sufletul de piatră,
după nopțile pierdute în deșert,
și... și-a luat o altă mască...
iar pentru asta nu pot să iert.

Atât avea în suflet ca valoare,
de-ami arăta că este un nimic,
fiind doar o pasăre călătoare...
ce zboară noaptea în întuneric.

De atunci de șocuri mă feresc,
ca după un duș cu apă rece,
de mi-am pierdut și cheful să-mi doresc,
o iubire care sufletul să-mi sece.

Și chiar dacă odată mă v-a regăsi,
n-am să-i mai acord a mea prietenie,
dacă n-a știut din prima a mă iubi,
după o așa prea tristă... companie.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o2.07.2016 2o:3o EET

Fecha de publicación 03/07/2022 | Vistas: 986

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes