Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Cand te-am intalnit erai absenta,
Tot ce-ti doreai... nu era ca-n carte,
Nici nu vroiai sa fi femeie indecenta,
Sa lasi tot... sa pleci in alta parte.
M-am chinuit cu tine o saptamana,
Sa incerc sa-ti spun cat pot sa te iubesc,
Insa imi tremura groaznic a mea mana,
Nu iti puteam scrie... sa nu te pierd.
Intr-un tarziu mi-ai inteles menirea,
Erai surprinsa si totusi bucuroasa,
Iti citeam pe obraji... fericirea,
Nu vei sti... cat erai de frumoasa.
Cat de curand apar iar fulgi de nea,
Dar intre noi demult sunt troiene,
Asa ai preferat dragostea mea,
Sa nu mai fi povara vietii mele.
Te-ai departat de mine... tot asa usor,
Iar eu nimic nu am putut sa fac,
Nu ti-a pasat nici daca o sa mor,
Ca nu mai crezut deloc... barbat.
Inocent si prea credul fiind...
Mai amagit un an si-o vara,
Nu mi-a trecut deloc prin gand,
Ca iti devenisem o povara.
Nu ai spus nici tu... nu am stiut nici eu,
Ce trebuia sa vad in ochi tai ca de craiasa,
De ai tinut in sah sufletul meu,
Cu trupul tau de zana frumoasa...
Degeaba esti o minune de femeie,
Daca in urma lasi numai dare de sapun,
Rea ca o hidra... de nu ai idee,
Cati barbati te blesteama... acum.
---Original Message-
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 03.10.2016 14:50 EEST
Fecha de publicación 11/03/2017 | Vistas: 2252