Poarta timpului pierdut...

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Iubita mea... hai la mare...
să-ți arăt noapte chipul lunii,
și locul în care rău mă doare,
de când am deveni precum străinii.

Sau poate nu-ți mai place luna,
că-i permanent rece ca și tine,
doar că ea e așa dintodeauna,
iar tu de un timp pentru mine.

Iubita mea... dacă ai merge,
când apusul se târăște către noapte,
toate păcatele ți-aș șterge,
de te aud din nou vorbind în șoapte.

Să ne reamintim de toate câte au fost,
de când nu erai un imperiu de tăcere,
și în inima mea aveai adăpost...
când te loveai de câte o durere.

----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.o7.2o16 o6:3o EET

Data publicare: 21/07/2022 | Vizualizari: 600

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante