Mă uit... în jur de multe ori,
și mă întreb ce-am fi fost noi,
de nu știam de lună sau de soare,
de tot ce-i viu si apoi dipare.
Mă uit... cum pe planeta mea,
omenirea devine tot mai rea,
uitând de atâtea clipe minunate,
pentru avere făcând păcate.
Mă uit... și văd lumea alergând,
să aibă tot ce e mai scump,
de parcă niciunul nu știe,
că nimic nu ține o veșnicie.
Mă uit... la acești neștiutori,
cum de nu văd că sunt muritori,
și nu profită de orice bucurie,
de cât bestii... ca să fie.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o8.o5.2o21 o5:oo EEST
Data publicare: 08/05/2021 | Vizualizari: 1409