Responde con otra poesía Votar!
Ambarcat in barca durerii
Plutesc pe valurile tacerii
Si vaslele sangerii
Lovesc apele-aramii
Barca se clatina domol
Amintirile se sterg usor
Sentimentele dispar agale
Iar corpul gol se prabuseste la vale
Sufletul pluteste lin
Spre poarta necunoscuta
Usile i se deschid in intuneric
Si intru calcand anemic
Vad o scara si o groapa
Iar in jur e tot o apa
Din groapa flacari rosii ies
E de inteles...
Urc timid pe scara din fata
Ma simt ca atarnat de-o ata
Mi-e frica ca treptele sa nu se rupa
Sufletul departe vrea sa ajunga
Izbavesc sa ajung sus
Dar un zavor imi blocheaza calea
Un zavor al sufletelor pierdute
Care-au indurat a fi ranite
Vreau sa soptesc ceva,
Dar mi-a pierit vocea
Nu stiu cum sa fac sa intru
Sa ma strecor ca printr-un filtru?!
Nici o gaura nu-mi permite,
Nici macar o crapatura
Ma simt ca un suflet pierdut
O simpla si ignoranta faptura
Ating lacatul auriu
Si-un clinchet divin s-aude
Ma simt iarasi viu
Si vad lumea cum s-ascunde
Vad copacii infloriti
Aud susur de izvor
Totu-mi pare primitor
Si-un parfum imbietor
Ma atrage inauntru
Ma uit in urma mea,
Dar unde este usa?!
Usa micuta a disparut
Totul este un nou unceput...
Caut un suflet ratacit
Pe care candva l-am iubit
Si-l iubesc si-acum si-as vrea
Sa-i fiu in dreapta sa
Trec un rau, trec un podis
Trec o livada, un stufaris
Astept, caut, privesc pe cer
Si un semn eu sper
Sa apara si sa-l vad
O turturica, un fazan,
In casa, pe tavan,
Sper intr-una, sper mereu
Sa m-ajute Dumnezeu
Dragostea de-odata inca o mai caut
Si aud cantand, de pe-o campie, un flaut
Alerg, cad, ma ridic
Iar alerg si iar ma-mpiedic,
Dar ajung intr-un sfarsit
L-al meu suflet mult iubit
Fecha de publicación 10/02/2010 | Vistas: 3455