Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Când eram cândva prin iaduri,
pe cineva am întâlnit,
și n-avea nici idealuri,
așa suflet avea de trist.
Iarăși eu ca și năucul,
cum mai sunt din când în când,
mi-am dorit să-i șterg năsucul,
să îl scap măcar de-un chin.
Dar m-a înebunit cu-n zâmbet,
cu-acele gropițe din obraji,
oprindu-se pe loc din plânset,
e doar zâmbet chiar și azi.
Și de-atunci inima-mi bate,
și mă-ndeamnă să îi spun,
să îmi stea mereu aproape,
lângă sufletu-mi nebun...!
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
16/04/2020 - 15:50 EEST
Fecha de publicación 16/04/2020 | Vistas: 2385