Cu tine zilele erau pline,
din miez de noapte până în zi,
că mă iubeai atunci pe mine...
și nu credeam că te poți opri.
Și anii au trecut și vor mai trece,
de când nu mai suntem împreună,
că ai devenit deodată rece...
ca un viscol sau orice furtună.
Și ce frumoasă mi se părea iarna,
când întâmplător am dat de tine,
dar nu știam că ești ca zăpada,
ce o văd azi și nu e mâine.
Mi-ai fost un timp o mare bucurie,
doar că în urmă tristețe ai lăsat,
și am rămas îndrăgostit de poezie,
de când în vers m-ai blestemat.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o6.01.2o21 -o8:4o EEST
Data publicare: 06/01/2021 | Vizualizari: 1820