Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Bate-un vânt tare prin lume,
scuturând crengile goale,
și... îmi amintesc de tine,
cu un surâs și-o remușcare.
Că ai apărut de nicăieri...
cu genele înlăcrimate...
umblând pe două cărări,
să îmi spui povești de moarte.
Și tot așa bătea vântul...
când mi-ai dat versurile-n mână,
iar eu mi-am luat avântul,
să scriu pentru o străină.
Te-ai bucurat că scriu cuvinte,
și-ți aduceam o alinare,
iar azi scriu tot ca-nainte...
doar... pentru sufletele goale.
Unele... sunt versuri triste,
că așa sunt eu mai buimac,
altele... mai „teroriste”
iar pentru ele nu am leac.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 06.10.2020 -19:00 EET
Fecha de publicación 06/10/2020 | Vistas: 1819