Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Am fost și voi rămâne un umil,
cât poezia mea nu-i marfă,
și am să cânt în chip sublim,
pe orice femeie... de casă.
Că mi-au plăcut întodeauna,
cu ale lor priviri prelungi,
când în casă își poartă cununa,
și inima nu-i poți să străpungi.
Am fost și voi rămâne un umil,
chiar dacă una îmi pare dulce,
la ea n-am să ajung să mă închin,
cu mine în pat să se culce.
C-aș înțelege cum arată necazul,
și versul meu ar fi rebel,
că prea des mi-ar lăcrima obrazul,
de la așa prea greu blestem.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 3o.o5.2o21 20:3o EEST
Fecha de publicación 30/05/2021 | Vistas: 1610