Oricât de tandră ar fi femeia...

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Am fost și voi rămâne un umil,
cât poezia mea nu-i marfă,
și am să cânt în chip sublim,
pe orice femeie... de casă.

Că mi-au plăcut întodeauna,
cu ale lor priviri prelungi,
când în casă își poartă cununa,
și inima nu-i poți să străpungi.

Am fost și voi rămâne un umil,
chiar dacă una îmi pare dulce,
la ea n-am să ajung să mă închin,
cu mine în pat să se culce.

C-aș înțelege cum arată necazul,
și versul meu ar fi rebel,
că prea des mi-ar lăcrima obrazul,
de la așa prea greu blestem.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 3o.o5.2o21 20:3o EEST

Fecha de publicación 30/05/2021 | Vistas: 1610

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes