Ochii tăi mi-s moștenire...

Publicada por: iuda en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Erai ca și apa de cișmea...
Când ai intrat în viața mea,
Și mă ungeai pe răni mereu,
Cu leac bun: _ sufletul tău _

Căci tu mi-ai stat pe răni mereu
Ca un balsam când îmi era greu,
Dar azi degetele ce îți scriu,
Au înțeles că venit prea târziu.

Sau prea devreme eu am fost,
Pe-acest pământ fără de rost,
Când pereți reci pe inimă m-apasă,
De când ai plecat de-acasă...

Doar privirea ta mi-a rămas povară,
Și-mi apare în vis seară de seară,
Ca pe un ștreang te simt sub bărbie,
Când inima toată o simt prea pustie.

Ai preferat să te-ndepărtezi...
Pe drumuri fără de zăpezi,
Fără să încerci măcar a vedea,
Ochii mei triști de sub fruntea mea.

-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 31.03.2018 20:08 EEST

Fecha de publicación 31/03/2018 | Vistas: 2420

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes