O toamnă fără de sfârșit…

Publicata de: iuda in Nemuritoare

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

Îmbătrânesc lângă a mea doamnă,
și pentru asta nu mă simt vinovat,
că orice primăvară are și o toamnă,
și ce-am trăit niciodată nu am uitat.

Şi dacă am ajuns în prag de toamnă,
nu pot să nu o sărut pe ai ei obrăjori,
că în fiecare clipă mi-a fost dragă,
de când ne iubeam prin răvașe și scrisori.

Tineri nu am știut nimic cum o fi să fie,
când eu voi fi un moș și ea o băbuță,
dar ne-am iubit cu patos și melancolie,
că la mulți din jur să le fie ciudă.

Nu vrem din urmă moartea să ne-ajungă,
chiar dacă vom fi bătrâni la infinit,
că ne dorim o viaţă nepermis de lungă,
precum o toamnă caldă fără de sfârşit.

--Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 13_o2_2o23 _o3_2o23 _ o9:3o EET

Data publicare: 13/03/2024 | Vizualizari: 149

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante