Publicata de: iuda in Sentimente
Când ies noaptea licurici,
mă uit iar prin manuscrise,
lăcrimând cu boabe mici,
că mi-am pierdut multe vise.
Nu au vrut să-mi dea nimic,
din ce alții aveau de dat,
că s-au pierdut câte un pic,
și degeaba am tot sperat.
Au plecat prin lumea-ntreagă,
exact când îmi era mai greu,
iar acum un dor mă-ncearcă,
că mi-au luat și sufletul meu.
Iar de-atunci sunt o stafie,
și nu mai cred în paradis,
fără speranțe și trăire,
de a mă mai pierde în alt vis.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 13.o5.2o21 o5:oo EEST
Data publicare: 13/05/2021 | Vizualizari: 1451