Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Mi-a bătut târziu în noapte,
O copilă - oarecare...
Plină toată de durere,
Și cu vise de vânzare.
Am șters-o ușor pe frunte,
De-am rămas pe loc vrăjit,
De la cele riduri multe,
Ce pe chip a dobândit.
Și am invitat-o-n casă,
Că afară e frig și ger,
Și-am așezat-o la masă,
Pe fata plină de mister.
Toată lumea mă urăște...
Mi-a spus ea când a prins glas,
Și nimeni nu mă iubește,
Nici din sat - nici din oraș.
Era tot ce mi-am dorit,
Așa era de frumoasă...
Și mă simțeam împlinit,
Pe scaun la mine-n casă.
Mi-a povestit toată noaptea,
Câte vise i-au fost ucise,
De-acei mulți ce-au dat cu piatra,
Ca într-un copac cu frunze.
I-am spus că poate rămâne,
La mine cât ea dorește,
Acea copilă fără nume,
Până se înzdrăvenește.
Mai mult nu aveam cum..!
Căci venise prea târziu,
Pentu mine ajuns bătrân,
Cu trupul aproape ciur.
Și a stat un timp cu mine,
Acea copilă minunată...
Până când s-a făcut bine,
Și nu mai era supărată.
Azi casa-mi pare bizară,
Că-ntr-o zi ea a plecat,
Iar eu stau la poartă-afară,
Poate apare iar în prag.
Dacă apare pe la tine,
Să îi spui că mi-a fost dragă,
Și că în suflet la mine,
O pastrez ca pe-o comoară.
Original mesage
Vrei Nu Vrei
13/02/2019
Fecha de publicación 13/02/2019 | Vistas: 2640