Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Am sufletul prea plin de păcate,
că așa mi-a fost scris de destin,
să am rănile mereu nevindecate,
de viața mea să nu mă bucur puțin.
De copilă visam altfel să trăiesc,
să nu am parte doar de dramă,
ca în fața nimănui să nu mă umilesc,
de să nu pot pune geană peste geană.
Ce-mi doream la nimeni nu i-a păsat,
iar cei ce au profitat azi mă înjură,
cu multă răutate că nu i-am împedecat,
ca tot ce spun să le rămână în gură.
Dar aș vrea să uit aceste momente,
să nu-mi risipesc visele în vânt,
pe lângă oameni cu gândiri demente,
că de ce spun ei nu mă înspăimât.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o2.o1.2o23 - 1o:3o EEST
Fecha de publicación 02/02/2023 | Vistas: 692