Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Ochii mei sunt mărturie,
de câte ori obosesc,
și nu pot scrie pe hârtie,
tot ce zilnic pătimesc.
De câte ori pe câte-un umăr,
plângeam parcă la pereți,
de n-am degete să număr,
poate-așa mă lecuiesc.
Pentru o simplă îmbrățișare,
o vorbă sau un cuvânt,
am simțit cât de rău doare,
să fii om pe-acest pământ.
Și mi-e trupul tot pustiu,
de la oameni fără de oase,
cu limba lor de șarpe viu,
ce-mi pregăteau multe farse.
Prea multe am îndurat...
de nu am curaj să scriu,
de câte ori am suportat,
lumea ca pe un sicriu.
---Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 05.05.2019 08:00 EET
Fecha de publicación 05/05/2019 | Vistas: 2649