Publicada por: iuda en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Nu sunt deloc multumit de mine,
De cand am devenit un proscris,
Si nu gasesc drumul spre tine,
De cand in cusca m-ai inchis.
Oricat asi striga de tare,
De gratii mai rau ma lovesc,
Zbatandu-ma fara crutare...
Numai pe mine ma ranesc.
E o lupta far' de-asemanare,
Cand istovit inghenunchez...
Cu ochii-n sus la cerul mare,
Sa-mi dea de veste... ca visez.
Dar nu visez... ca vad cu timpul,
Ce gratii groase sunt din fier,
In cusca-n care stau ca lupul,
Sa privesc un petec mic de cer.
Dar inchid ochii si privesc departe,
Si te vad asa... cu ei inchisi,
Cum din minciuna iti construiesti palate,
In lumea celor mai mult ca mine proscrisi.
Sa vad de ti-e bine sau poate greu,
De cand langa mine nu esti aproape,
Chiar de nu iti eram precum un zeu,
Nu te minteam ca tine-n toate...
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 17.03.2017 08:08 EET
Fecha de publicación 17/03/2017 | Vistas: 2751