Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Îmi amintesc de tine câte odată,
cu acel miros frumos de portocale,
când îmi spuneai că niciodată...
nu-mi vor lipsi zâmbetele tale.
Dar aceste zile reci de iarnă,
îmi amintesc cum ne-am întâlnit noi,
când erai precum fulgul de zăpadă...
de privesc vreo zece ani înapoi.
Și m-aș întoarce iar să te găsesc,
cu acele vise ce nu se sting niciodată,
dar nu mai pot și de dor tânjesc...
că iarna asta îmi pare chiar abstractă.
Și-ncerc în suflet să îmi fac curat,
că oamenii vin și apoi pleacă,
și nu aș vrea să am sufletul încărcat...
de cei cu inima prea seacă.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o6.01.2o21 -o6:1o EEST
Fecha de publicación 06/01/2021 | Vistas: 1636