Inicio » Poesías » Sufrimiento » nimeni...

nimeni...

satula sa strang din urma
ce tu lasi si pleci,
satula de viata
precum si de tine.
indur atata suferinta
si nimeni nu ma intelege.
as vrea sa fie mai usor,
dar atunci cand apare
o urma de speranta
totul se transforma in scrum.
nimeni nu vrea sa ma inteleaga
si sa-mi dea o seansa
de a ma cunoaste.
satula sa strang sperante
ce se risipesc
atunci cand le ating
la fel ca norii de pe cer.
singura atunci cand
ochii mei plang
la fel ca o furtuna pe mare
si la fel de singura
atunci cand cred
ca totul este bine.
tare ca o piatra
ce o arunci in mare,
asa vreau sa ma sti.
mult prea fina
precum o floare albastra
eu sunt,
iar tu nu intelegi.