Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Ard încet precum un rug,
ard mocnit de multă vreme,
iar zilele trec și se scurg,
tot trăind printre blesteme.
Blestemat am fost de-o fată,
ca mereu să mă tot doară,
să nu pot călca pe piatră,
și să am viața amară...!
Și am rămas precum e cucul,
ce s-a rătăcit prin ceață,
zilnic să spintec văzduhul,
până iarăși se arată...!
Degeaba ea mi-a fost dragă,
dacă nici un deget n-a mișcat,
și-acum nimic nu ne mai leagă,
și cred chiar că m-a uitat.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 03.o3.2o21 20:oo EEST
Fecha de publicación 03/03/2021 | Vistas: 1824