Publicata de: iuda in Sentimente
Ard încet precum un rug,
ard mocnit de multă vreme,
iar zilele trec și se scurg,
tot trăind printre blesteme.
Blestemat am fost de-o fată,
ca mereu să mă tot doară,
să nu pot călca pe piatră,
și să am viața amară...!
Și am rămas precum e cucul,
ce s-a rătăcit prin ceață,
zilnic să spintec văzduhul,
până iarăși se arată...!
Degeaba ea mi-a fost dragă,
dacă nici un deget n-a mișcat,
și-acum nimic nu ne mai leagă,
și cred chiar că m-a uitat.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 03.o3.2o21 20:oo EEST
Data publicare: 03/03/2021 | Vizualizari: 1783