Publicada por: iuda en Naturaleza
Responde con otra poesía Votar!
Ca o pată îmi stă pe gând,
o întrebare... de rutină,
de ce când se nasc - copii plâng,
că doar nu au nici o vină.
Se nasc toți la fel de goi,
când prima oară simt lumină,
pe vreme de pace sau de război,
pe un pat alb sau în mașină.
Și nu dezleg acest mister,
ce îmi testează - gândul,
de ce se nasc și apoi pier,
rând pe rând câte unul.
Nu ar fi mai bine să nu știm,
de lumea asta atât de hâdă..?
pe care nu știm să o ocrotim,
de al ei miros - de budă.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o6_o3_22 _ o6:3o EEST
Fecha de publicación 06/03/2022 | Vistas: 1667