Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
În toate tu mi-ai fost menirea,
De m-ai făcut să mă topesc,
În tine să-mi găsesc și mântuirea,
Până am ajuns să te iubesc...
Și nu credeam că pe pământ,
Că e cineva ce îmi dă lumină,
Și-ai aparut din pori de vânt,
În versuri viața să mă țină.
Mi se parea straniu și nefiresc,
În prima noastră iarnă și zapadă,
Când ai intrat în mine să te topesc,
Ca nici un dușman să nu te mai vadă.
Dar timpul a trecut ca vântul,
Și ai plecat lăsând în urmă un nod,
La capăt de lume unde pământul...
Pentru mine nu mai face rod.
De-atunci durerea mă taie ca lama,
De câte ori afară ninge sau plouă,
Și sunt ca un copil ce așteaptă mama,
Să fiu luat... cu brațele-amândouă.
-----Original Message---
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 24.03.2018 17:07 EET
Fecha de publicación 24/03/2018 | Vistas: 2329