Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Am revăzut... acea privire,
ce odată sufletu-mi golea,
dar fără pic de strălucire,
cum îi avea când mă iubea.
Atunci... în fiecare dimineață,
avea ceva subtil - fermecător,
dar azi ochii îi sunt cu ceață,
și fără să mai aibă în ei dor.
Și chiar regret acea privire,
ca ruptă din altă galaxie,
că a rămas goală de ademenire,
și din albastră... e verzuie.
Îmi pare rău și de-acel zâmbet,
de când cu mine ea vorbea,
că arată acum ca un scâncet,
și nu se mai poate bucura.
Pare o umbră ce tot se stinge,
lăsându-se de viață învinsă,
că aproape nu pot distinge,
de e sedusă... sau răpusă.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o8.o5.2o21 15:5o EEST
Fecha de publicación 08/05/2021 | Vistas: 1491