Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Nu singurătatea inima îmi frânge,
ci durerea pe care în ea o poartă,
și în loc de lacrimi îmi curge sânge,
că prea înșelată am fost de soartă.
Vreau o viață plină de aderenalină,
fără să fiu supusă la prejudecăți,
că și așa viața mi-e prea puțină,
ca să o pot privi din două părți.
Nu mai vreau să știu ce e ăla suspin,
de câte ori afară fulgeră și plouă,
ci să mă bucur în noapte pe deplin,
până se usucă și boabele de rouă.
Că viaţa un ghem cu firul prea fragil,
și de cedează... se rupe și atât...
iar eu mai am încă un suflet de copil,
și nu vreau să mi-l știu doborât.
----Original Message--
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 17.o2.2o23 _ 19:oo EET
Fecha de publicación 18/02/2023 | Vistas: 704