Responde con otra poesía Votar!
Mă fermecase glasul ei blajin,
când noaptea îmi vorbea în șoapte,
scoțând arar câte un suspin...
de mă detașam total de realitate.
Aveam în brațe un chip divin,
ce nu știa ce-i aia răutate,
nici ce gust are planta de pelin,
de parcă avea la toate imunitate.
La braț cu ea nu mi-ar fi rușine,
să-nfruntăm orice situație grea,
că îmi dă acel aer făcător de bine,
de a nu-mi pierde niciodată încrederea.
„Așa visam în somnul meu cel dulce,
ca viața așa ceva să-mi aducă,
pentru a mă putea din nou reface,
după ce am întâlnit „o Nălucă”
-----Original Message-----
From: Vrei Nu Vrei
Sent: 26_o6_2o22 _ o8:3o EEST
Fecha de publicación 26/06/2022 | Vistas: 983