L.C.M - CH41 - Anotimpurile

Publicada por: th3mirr0r en Niños

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Din Lumea Celor Mici



Anotimpurile



Sosim la grupa mică
Dornici să-nvăţăm mereu
Câte un lucru nou,
Iar doamna educatoare
Cu drag, ne explică
Ceea ce s-aşterne
În micile desene
De pe fiecare planşă.
O lecţie,
Avem astăzi,
Drept cadou:
Anotimpurile…




Învăţăm că prima zână
Care vine dansând,
La început de an,
Este Primăvara
Şi lasă seminţele de flori
Să-i cadă din mână,
Sădindu-le-n pământ,
Rând pe rând…
Stă acolo, lângă ele,
Îngrijindu-le, pentru o vreme,
Până înfloresc, fericite,
Răspândind în jur
Pe aripi de vânt hoinar
Parfumurile magice…
Ce-a de-a doua zână
Vine cântând;
Este Vara,
Cu părul său lung
Aplecat ca mlădioasa salcie
Până la pământ…
La fel ca sora sa mai mică,
Stă pentru o vreme
Ca să se îngrijească de grădină
Şi cu glasul său fermecător
O mulţime de culori aprinse
Peste câmpii întinse,
Cu drag aşterne
Cu gând să-şi cheme
Gingaşa surioară…
Cea de-a treia zână
Vine suspinând;
Este Toamna,
Printre frunzele-aurite
Păşind în tăcere,
Fremătând…
În jurul ei,
Vieţuitoarele, deodată
Parcă se agită;
Oare le-a fost dor de zână,
Când şi florile-n grădină
Şi-au stins, în lacrimi,
Trecătoarea lor ispită?
Ultima zână
Vine, îngheţată;
Este Iarna,
Îmbrăcată-n rochia sa albă,
Plină de dantele…
E cam temătoare,
Căci priveşte-n urmă
Dar apoi, surâde
Privind vântul rece
Care geme,
În durere…
Totuşi, visătoare,
Încă mai priveşte
Către lacul îngheţat
Vrând să-şi vadă poate…
Chipul său cel minunat,
Sau poate îi place
Cum pe suprafaţa mată
Se oglindeşte luna,
Tot sperând ca vremea aceea
O să dureze…
Pentru totdeauna…




©Th3Mirr0r

Fecha de publicación 10/12/2012 | Vistas: 2655

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes