Publicata de: iuda in Sentimente
Când visul și-a pierdut cărarea,
mă bântuie un gând bizar,
c-ar trebui să-mi las iertarea,
c-o lumânare pe un altar.
Dar neiertarea mă bântuie întruna,
să fac înainte încă un pas,
ca de câte ori pe cer apare luna,
la „prieteni” să le fac un parastas.
Să le trimit o noapte-nvolburată,
la cei cu suflete de lut,
să aibă toată viața încărcată,
de alea toate care m-au durut.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
26/05/2020 - 08:40 EEST
Data publicare: 28/05/2020 | Vizualizari: 2252