Publicada por: iuda en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Sorbind tăcut din cupa nostalgiei,
privesc cum te-ai schimbat la față,
de când spuneai și nu a fost să fie,
că unde nu e iubire... nu e nici viață.
Și mi-am scos singurătatea la tarabă,
că poate așa nu am să mai plâng,
după tine... care îmi erai atât de dragă,
din prima clipă... când ne-am întâlnit.
Doar așa... te voi ține minte viața toată,
că m-ai repins în modul cel mai crunt,
când eu credeam că ești imaculată...
și azi regret... că nu ești un suflet sfânt.
Și chiar regret că n-am putut să-ți fiu,
licoarea... ce te trezește din beție,
când ai trădat și m-ai făcut să scriu,
ca toată lumea pe tine să te știe...
---Original Message---
From:Vrei Nu Vrei - Ard Pe Apă
Sent: 21.06.2019 08:00 EET
Fecha de publicación 22/06/2019 | Vistas: 2826