Publicada por: carmelyta en Temporadas
Responde con otra poesía Votar!
În jurul meu, un aer rece se simte
Şi de spate, parcă un fior mă cuprinde
Lăsându-mi un sentiment neplăcut,
Că vara, prea repede a trecut.
Cineva, la ureche îmi spune:
„Uite, toamna a început pe bune!”.
Când am privit în spatele meu
Am văzut că era vântul, cel cu un suflet rău.
O frunză, de crengi s-a dezlipit!
Şi multe ca ea, prea repede s-au ofilit!
Jos, pe negrul pământ
Acum sunt doar frunzele luate de vânt.
Uşor, ciripitul păsărilor a dispărut,
Iar ele acum. Sunt de nevăzut,
Căci spre alte tărâmuri au pornit,
Lăsând pe faţa omului un chip dezamăgit.
Oricât de mult ne-am dori,
Ele în urmă nu mai pot privi,
De teamă ca vântul să nu le răpească,
Iar în alte ţări oamenii să nu le mai primească.
Dar în sfârşit
Toamna a sosit,
Chiar dacă noi nu ne-am dorit
Acum, întregul tărâm de ea este stăpânit.
Fecha de publicación 31/08/2010 | Vistas: 2765